Martisorul - denumit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor" - este oferit ca semn al sosirii primaverii si a capatat in ultimul timp forme tot mai diverse fata de traditionalul mic obiect de podoaba legat de un fir rosu cu alb. El face parte din larga categorie a talismanelor daruite celor dragi de 1 martie, simbolizand iarna si vara, dar si speranta. Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor ce-l poarta "ca un fel de amuleta", dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit "trebuie sa-l poarte cu demnitate".
Arheologii au decoperit obiecte vechi de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Ele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Se poate spune ca rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific intelepciunii barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii.